Presa

450 de oi - cronica de album

Zdob si zdub se raporteaza la ei insisi ca trib de lautari contemporani. Ei intermediaza sensurile cele vechi si dau mai departe sevele pe care le-au primit si le-au pastrat. Melopee orientale se intalnesc cu traditia hardcore-ului american cu care au inceput. Dupa ce s-au jucat pe "Agroromantica" cu metaforele vegetale, atat urbane cat si rurale, trebuia sa urmeze albumul-concept. "450 de oi" este o evolutie necesara si o cristalizare a identitatii trupei. Daca inainte de acest album zdubii erau atrasi de modul de viata tiganesc si de ritmicitatea naturii in ciclurile agricole, la "450 de oi" discul se invarte in continuare, dar placa a fost schimbata.

Tiganii nu mai sunt de aceasta data doar "exotici" care invadeaza spatiul cosmic cu obiceiurile lor, similare in esenta cu ale tuturor raselor. Zdubii merg mai departe si in drumul lor inteleg modul de viata si arta poetica a tiganilor-lautari. Pe care, evident, ii coopteaza si si-i ascund sub piei. Fiind vorba de un schimb de fluide esentiale zdubii se arata de aceasta data lautari adevarati. Si produc o noua "ciocnire" intre civilizatii, pentru ca structurile melodice ale pieselor albumului sunt fiecare in parte, o intalnire si un dialog.

Astfel, strigatura, haitura ni se arata similare cu freestyle-ul specific culturii hip-hop. Spre deosebire de cultura hip-hop, prin excelenta urbana, strig-hop-ul zdubesc isi gaseste radacinile la marginea satului, acolo unde nomazii isi fac "casa mare". Casa mare nu este insa doar un alt mod de locuire a spatiului de catre comunitati (sa zicem cort), ci un mod de viata. Un comunism cultural, in care resursele naturale si arta sunt bunuri comune. Si se transmit ca atare.

Un alt prilej de dialog (care se regaseste pe intreg albumul) este dat de sonoritatile urbane versus cele rurale. Dj Vasile are beat-ul specific drum'n'bass-ului dar frazarea si versurile apartin patrimoniului etno. Metafora turntable-ului, a discului si a scratch-ului (aceeasi ca in "EITCM", unde palaria de tigan e suprapusa placii de vinil) este puternic dublata de roata olarului si de roata morii. Macinatul de faina este, in esenta, acelasi lucru cu macinatul de sens. Mesajul "pacii" este o afirmatie hippie (deci old-school), urbana si in esenta politica. In mediu rural traditional notiunea de "pace" este data in contemporaneitate doar de ideea de belsug si de stabilitate.

Fascinante sunt intalnirile de pe acest album, featuring-urile si faliile unde simbolurile si sensurile se intalnesc pentru a atinge un nucleu comun. Arhitectura "oilor" este complexa si instrumentatia (aici mantrica, aici punk, aici melopeica) sustine scheletul conceptual. Este vorba de transhumanta si de intalnirea esentiala dintre civilizatii. Prea veseli traiam inca de acum cativa ani, dar astazi ne dam seama si "cum" traim. Unde lumile se intalnesc e loc de concepte noi.

Modul de interpretare al lui Roman si instrumentatia bazata pe loop-uri naturale (segmente repetitive dar nu digitale, ci naturale), toate ritmurile orientale rupte de pasaje hardcore conduc la ideea de samanism. Un samanism de tip nou, contemporan si arhaic in acelasi timp, rural si urban, traditional si postmodern. Primele ascultari ale albumului te lasa complet dezorientat, neintelegand exact miza lirica. Dupa primele ore (450?) daruite triburilor reunite de zdubi si de oi incepem, insa, sa intelegem. Recitativul si brutalitatea unor pasaje vin ca un flux de sentimente, un random si o intamplare aproape punk. E ca si cum ai fi indragostit dar nu-ti dai inca seama ce se intampla cu tine. Versurile sunt dense, fie ca sunt transcriptii apropiate ca stil de letopisete sau tripuri marca Iagupov instrumentate Sepultura.

Daca ar fi sa cautam echivalente in muzica lumii unul dintre putinele ar fi albumul de debut Soulfly - Soulfly (1998) sau anumite pasaje Mr. Bungle, Bregovic, etc. Singurul produs romanesc la care ne putem raporta este albumul Phoenix - "Cantafabule", capodopera a cross-overului progresiv. Anii 70 erau insa ai psihedelicului si ai progresivului, si "Cantafabulele" sunt in acea masura. "450 de oi" este insa un concept postmodern, care depaseste cu mult era unui simplu experiment etno-hardcore. Zdubii au evoluat imens dar maturitatea lor actuala nu este una sobra si sumbra, ci de-a dreptul punk. Albumul este unul de esenta si de atitudine. Un album ca un hiperlink, nu ca o colectie de cantece prinse in jocul unui LP.

Cand spunem hiperlink nu ne referim deloc la tehnicile seci care "leaga" informatia in spatiul virtual, ci la un hiperlink traditional vs. urban - in care esentele si simbolurile sunt comune si atemporale. Nu conteaza ca textele unora dintre cantece sunt scrise cu zeci si poate sute de ani in urma, ci important este ca ele pot fi comunicate si astazi alaturi de un sampler, doua chitari electrice, fluier si dobe. Hiperlinkul este de fapt mediere a unor seve, pentru ca toate elementele prezente in album comunica intre ele fara sa fie prezente in aceeasi piesa. Haiturile si personajele prezente isi dau replici intr-un mod maiastru, recitativele comunica perfect cu "jump-around" si cu invitatiile la pogo sau mosh-aiala. Unul din citatele-cult ale albumului pe care il retinem cu siguranta primul este "jump"-ul romanesc - "salt-o salt-o salt-o salt-o i-auzi bai i-auzi bai i-auzi bai" - pentru ca hardcore-ul nu este un gen muzical, ci o formula de comunicare. Un pretext de mediere.

Tribul Zdob-si-Zdub are, ca orice trib, un totem. Si ritualuri. Totemul este, in mod evident, oaia, si ritualul esential este transhumanta. Lipseste din fericire tragismul extrem si fara cale de scapare din mioritele clasice, pentru ca oile de care vorbim sunt punk. E vorba, daca ar fi sa folosim tot o metafora extrasa dintr-un bestiar traditional, de o oaie dalba, cu caltii in dezordine, si care se comporta voios ca o capra. Capra salta si e un element inviorator, pe cand oaia este deobicei indragostita iremediabil de cioban, este o melancolica destul de inceata la minte si reactii. La zdob si zdub oaia insa se reinventeaza si devine punk. O oaie cu comportament de capra. Simbolismul si metaforele sunt nelimitate...

Trib le este organizarea, samanism comunicarea si totem oaia. Nu este o reteta, ci un mod de a trai. Nu este o strategie de marketing, ci un stil unic.

Zdob si zdub sunt familia noastra, singurii cu care ne dorim sa "facem casa mare". Singurii cu care am putea face, vreodata, "casa mare", pentru ca au inteles asta de la inceput.

Sunt ciudati si geniali. Si creeaza dependenta... ca iarba tare. Zi de zi. Ca la Basarabia.

(Miron Ghiu-Caia, cronicar ZSZ)
Deeplace Design and Development by Deeplace WebAndTV Programming and Development by Web And TV
Video_old_archive Cuibul Cuibul CLIP